Ultimul favor

Încep dimineaţa apinzând o ţigară,

Mă gândesc la noi, la cum eram în acea vară...

Doi pe o stradă pustie, luminată de un bec, afară

Trăiam momentul, neştiind cum timpul zboară.

Iubirea, cu tine am trăit acest sentiment,

Apărută-n cel mai nepotrivit moment...

Viaţa ne-a dat din "noi", doar un fragment,

Niciunul din noi nu l-a luat ca un avertisment...

De mine îţi spuneam, de tine îmi vorbeai,

Mă ţineai în braţe, cum numai tu ştiai,

Fără să ştii, poate, că respiraţia mi-o tăiai...

Cu acea privire, când te uitai, mă ucideai...

Îmi pare rău că nu am scris un final fericit

Însă când ai venit, tu, lumea mi-ai nimicit...

Mă doare să te văd că pleci, dacă... nu ai ghicit

Acum, fără tine, de tot, m-am rătăcit..

Îmi pare rău că nu te pot iubi înapoi

Suntem tineri, două suflete în lume goi

Acum ceva timp, împreună... eram amândoi

Acum, unul cu altul, ducem un război.

Nu a fost timpul nostru când ne-am găsit,

Voiam să fim mereu "noi", atât ne-am dorit

Noi, de la început, aveam ceva deosebit,

Dar viaţa are alte planuri, aşa că doar ne-a zâmbit.

Sper că vei face tot ceea ce vrei să faci,

Iar când îmi vei zâmbi, să nu te prefaci.

Sper şi că viaţa, vei încerca să ţi-o refaci

Şi te rog, nu mai încerca, singur, să te ataci...

Dacă e să fie, într-o zi ne vom regăsi...

Iar de atunci încolo, cu mine te vei pricopsi

Din acel moment, promit că nu te voi părăsi

Însă, până atunci, soarta ne va pedepsi...

Tu nu fi trist, după mine să nu plângi

Ştiu că nu ai vrut ca inima să mi-o frângi,

Noi doi, tineri, pierduţi, doar doi nătângi

În viitor, din nou, în braţe o să mă strângi.