Încep dimineaţa apinzând o ţigară,
Mă gândesc la noi, la cum eram în acea vară...
Doi pe o stradă pustie, luminată de un bec, afară
Trăiam momentul, neştiind cum timpul zboară.
Iubirea, cu tine am trăit acest sentiment,
Apărută-n cel mai nepotrivit moment...
Viaţa ne-a dat din "noi", doar un fragment,
Niciunul din noi nu l-a luat ca un avertisment...
De mine îţi spuneam, de tine îmi vorbeai,
Mă ţineai în braţe, cum numai tu ştiai,
Fără să ştii, poate, că respiraţia mi-o tăiai...
Cu acea privire, când te uitai, mă ucideai...
Îmi pare rău că nu am scris un final fericit
Însă când ai venit, tu, lumea mi-ai nimicit...
Mă doare să te văd că pleci, dacă... nu ai ghicit
Acum, fără tine, de tot, m-am rătăcit..
Îmi pare rău că nu te pot iubi înapoi
Suntem tineri, două suflete în lume goi
Acum ceva timp, împreună... eram amândoi
Acum, unul cu altul, ducem un război.
Nu a fost timpul nostru când ne-am găsit,
Voiam să fim mereu "noi", atât ne-am dorit
Noi, de la început, aveam ceva deosebit,
Dar viaţa are alte planuri, aşa că doar ne-a zâmbit.
Sper că vei face tot ceea ce vrei să faci,
Iar când îmi vei zâmbi, să nu te prefaci.
Sper şi că viaţa, vei încerca să ţi-o refaci
Şi te rog, nu mai încerca, singur, să te ataci...
Dacă e să fie, într-o zi ne vom regăsi...
Iar de atunci încolo, cu mine te vei pricopsi
Din acel moment, promit că nu te voi părăsi
Însă, până atunci, soarta ne va pedepsi...
Tu nu fi trist, după mine să nu plângi
Ştiu că nu ai vrut ca inima să mi-o frângi,
Noi doi, tineri, pierduţi, doar doi nătângi
În viitor, din nou, în braţe o să mă strângi.