Prinsă

Încerc să deschid ochii dar tot nu văd nimic,

Umbra mă acaparează şi mă simt zidită aici.

Mă simt a nimănui, într-un colţ rătăcită,

Nu pot achipui lanterna, nu ştiu pe unde o fi.

Nu pot deschide geamul, blocată în interior

Încerc să evadez pentru că nu mai pot...

Ţip în sinea mea, m-aud doar eu în ecou

Ţip cât pot de tare, sperând să n-aud numai eu..

Sper să-mi audă cineva, urletele disperate,

Să mă oprească din a tremura şi să-mi deschidă ochii

Să-mi spună că nu-i din vina mea, ceea ce s-a întâmplat

Că voi trece doar dacă accept lumina,

Să nu mai las întunericul să-mi acopere ochii,

Să nu mai las frica să-mi acopere ambiţia.